Η ζωή με απλωμένα χέρια

Η σκέψη του παρελθόντος μάς κρατάει ομήρους,
οι τύψεις μάς καθηλώνουν αλυσοδεμένους σε ένα τοπίο δυστυχίας.
Πρέπει να περάσουμε τα σύνορα,
να νικήσουμε τον τοίχο,
έστω και από χαραμάδες
διάτρητες στο φως που αναζητούμε.
Το τοπίο μάς φοβίζει,
αλλά η ζωή μάς λύνει τα δεσμά και μας ξεπλένει.

Viața cu mâinile întinse

Întoarcerea necontenită spre trecut
ne transformă în prizonieri.
Regretele ne țin înlănțuiți într-un peisaj nefast.
Trebuie să trecem granițele,
să dărâmăm zidul ce se înalță între noi și viață.
Câte lucruri ne îneacă în oceanul fricii…
Măcar prin crăpăturile zidului să absorbim lumina căutată.
Viața cu mâinile întinse ne oferă bunătăți
ce-așteaptă ca noi să știm să le primim.